Scriam in urma cu mult timp despre Random acts of kindness si modul in care acestea ne fac mai umani.

De atunci a trecut, parca, atat de mult timp incat schimbarile se vad in jurul nostru, la orice pas. Din pacate, nu schimbari in bine.

Hai sa va povestesc, pe scurt, ceva foarte amuzant, petrecut chiar zilele trecute 🙂

In drum spre casa opresc langa un magazin pentru cateva mici cumparaturi.
Dupa ce am coborat din masina vad in stanga mea, la aprox 10m, un tanar de 25 – 30 de ani chinuindu-se cu un sac de moloz (resturi de gresie, faianta, ceva de genul asta). Ma uit in dreapta, vad cam la 20m pubelele de gunoi, d’alea selective.

Vazand cum tanarul se chinuie cu sacul aproape plin ma gandesc ca ar n-ar fi rau sa ii dau o mana de ajutor si incep sa ma indrept spre el. Pregatindu-ma sa incep un dialog m-am gandit ca probabil va refuza ajutorul meu de jena (sau mai stiu eu ce) dar o sa-l ajut oricum.
N-am apucat sa deschid gura bine ca deja tanarul se uita foarte ciudat la mine.
I-am spus: – Haideti sa va ajut cu sacul asta, ca stiu cum e …
El (asa cum prevazusem dar cam agitat): – Nu, nu, nu e nevoie! …
Eu (zambind si intinzand mana spre sac): – Stati linistit, nu e nicio problema …

In acest moment nu stiu ce s-a intamplat in capul lui, a luat sacul in brate, aproape ca a fugit pana la cel mai apropiat gard (era un parculet intre noi si pubelele de gunoi), a lasat sacul acolo si a plecat bombanind si uitandu-se urat la mine.

Am ramas blocat, habar n-am avut cum sa reactionez, am inceput sa rad 🙂

Nu e prima oara cand vad / aud de lucruri de genul asta dar este prima oara cand mi se intampla mie.
Si acum ma intreb eu: sa mai insist cu ideea de Random acts of kindness sau sa-mi vad naiba de treaba?

Leave a comment