Strauss-Kahn_Dominique_official_portrait_2008Dominique Strauss-Kahn (DSK) este un personaj controversat si interesant, in acelasi timp.

Sa ne aducem un pic aminte de perioada ’97 – ’99 cand DSK era Ministru al Economiei, Finantelor si Industriei in guvernul lui Lionel Jospin, perioada in care a luat masuri radicale de modificare a modului in care functiona statul, de multe ori in contradictie chiar cu directia generala a guvernului socialist din care facea parte. Rezultatele au fost insa spectaculoase: scaderea datoriei publice si cresterea locurilor de munca la nivele, un mare program de privatizare al activelor statului, scaderea TVA in anumite sectoare, si exemplele pot continua. Sa nu uitam ca el este cel care a propus si sustinut initial saptamana de 35 de ore :).

Prin 2007 DSK ajunge director FMI la propunerea si cu sustinerea lui Sarkozy. Intre Sarkozy si DSK nu a fost niciodata o mare prietenie, sunt voci care spun ca propunerea si sprijinul pentru functia de director FMI au aparut tocmai pentru a-l scoate din peisajul politic actual pe DSK, cel putin pentru o perioada. Socialistul DSK devenise un pericol pentru Sarkozy.

Noul director al FMI este Christine Lagarde.
Christine Lagarde este o mai veche prietena a lui Sarkozy, exista si ceva semne de intrebare legate de natura relatiei lor. Gurile rele spun despre Christine Lagarde ca ar fi facut curat de multe ori dupa Sarkozy sau prieteni ai acestuia, cum ar fi Bernard Tapie. Christine Lagarde este investigata chiar acum pentru rolul pe care l-a jucat in procesul dintre Bernard Tapie – de altfel un mare suporter al lui Sarkozy – si Credit Lyonnais / preluat de statul francez.

Acum haideti sa vedem succesiunea faptelor, in versiune simplificata:

  1. DSK, director FMI, isi anunta intentia de a candida la viitoarele alegeri din Franta, fiind principalul contracandidat al lui Sarkozy, cu sanse mari de castig
  2. criza din Grecia, imprumuturi de la FMI, extinderi de termene de plata (FMI se joaca pe banii Germaniei, dar asta e alt subiect)
  3. se anunta o noua runda de imprumuturi catre Grecia, in jurul Angelei Merkel incepe sa se vorbeasca despre renuntarea la Euro in Germania
  4. DSK agreseaza o camerista in New York, este arestat, renunta la functie
  5. Christine Lagarde este numita director FMI
  6. Grecii voteaza noile masuri de austeritate si isi iau noul imprumut de la FMI
  7. In jurul Bundestag-ului apare zvonul, inca neconfirmat dar si neinfirmat, ca s-ar fi pornit tiparnita de marca germana.
  8. DSK este eliberat, subit americanii si-au dat seama ca nu e vinovat.

In momentul acesta ar fi 2 suspecti: Sarkozy si Angela Merkel.
Victima nu este, insa, doar DSK; victime sunt noi toti, intr-o masura mai mica sau mai mare.

Privind din acest unghi politica la nivel inalt realizam ca la noi lucrurile nu se intampla altfel decat la altii, totul este cam la fel. Diferenta este ca noi suntem inca la nivel de golaneala si smardoiala dar jocul e acelasi.

5 comments
  • Virgil
    Posted on 15 iulie 2011 at 19:42

    Nu sunt sigur despre „nevinovatia” lui DSK. Gandeste-te la ce a avut de castigat dupa acest caz: popularitate extraordinara in Franta. Oricum trebuia sa demisioneze de la FMI pentru candidatura la presedintie, iar acum are calea libera si 140% popularitate. De unde stii ca nu si-a inscenat singur toata povestea? Mi se pare mai rezonabil decat varianta Sarkozy. Cat despre influenta DSK asupra crizei elene, sa fim seriosi: tot timpul FMI a facut jocul nemtilor si francezilor. Iar imprumuturile de acum au fost acordate in special pentru exit-urile de capital german din Grecia. Dupa ei, potopul! 5% din PIB-ul Greciei era platit anual pentru arme importate din…Germania:) Ce coincidenta!

    Reply
  • Daniel Buca
    Posted on 14 august 2011 at 23:31

    Salut Virgil,

    Nu cred ca DSK este foarte castigat din aceasta poveste.
    Si oricum, noi doar ne putem da cu parerea luand in considerare ca publicul larg nu are acces la informatiile de culise 🙂

    Iar acum intreaga poveste DSK este umbrita de iminenta unei noi crize pe care lumea se pare ca nu o intelege pe de-antregul.

    Reply
  • Virgil
    Posted on 15 august 2011 at 10:21

    Salut Daniel:) Ai perfecta dreptate, sunt doar speculatii, nu am avut niciodata pretentia ca este altfel.

    De ce consider ipoteza auto-inscenarii mai probabila decat inscenarea produsa de adversarii politici?

    1. Francezii nu au nicio prejudecata cand vine vorba de sex si politica (cel mai bun exemplu: Sarkozy, care are unul sau mai multi copii „din flori”, fapt despre care se stia inainte de a fi ales; prima doamna a Frantei este o fosta prostituata). Prin urmare, DSK n-o sa fie prea aspru judecat pentru ca a facut sex cu o camerista, iar daca se dovedeste a fi nevinovat, toata popularitatea negativa generata de acest caz se va transforma, peste noapte, in popularitate pozitiva.

    2. Detaliile care au iesit imediat la suprafata in sprijinul nevinovatiei (convorbirea telefonica, contul bancar cu suma de 100 000 $ primiti de curand, legaturile cu dealerii de droguri) reprezinta erori prea mari. Sunt scapari care nu au cum sa fie asociate cu o inscenare a unei agenturi serioase, adverse lui DSK.

    3. In ciuda istoricului pozitiv al lui DSK in functia de ministru, si in ciuda functiei ocupate la FMI popularitatea lui in Franta era destul de scazuta, chiar si in cadrul propriului partid.

    Desigur, putem avansa si ipoteza unui alt viitor candidat ca fiind autorul unei inscenari, candidat care nu a avut acces la resursele unei agenturi de stat, si atunci putem explica erorile:) Cine poate sa stie? Poate chiar „colega” Martine Aubry…

    Raman, insa, la parerea ca DSK nu a pierdut capital politic cu acest scandal si ca sunt sanse sa aiba, mai degraba, de castigat. Timpul ne va lamuri.

    Referitor la „o noua criza”, eu consider ca suntem in aceeasi criza. Faptul ca statele au pompat trilioane de dolari in economie ca sa ascunda criza si apoi au intrat ele la apa a dus la situatia actuala si nu reprezinta decat un efect al crizei initiale. Sigur, din punct de vedere al indicatorilor, vezi o evolutie „W” (3/4 din desfasurarea ei) si poti trai senzatia unor crize distincte. Dar asta este doar pe grafic, in realitate este un „L”.

    Reply
  • Daniel Buca
    Posted on 15 august 2011 at 13:08

    Referitor la noua criza: eu cred ca este o continuare fireasca a incapacitatii sistemului actual de a se auto-corecta dupa criza din 2008, sa-i spunem un „worst case scenario” al crizei din 2008.

    Un rol important in aceasta faza a crizei il joaca China care fie ne poate salva, fie ne poate arunca, iremediabil, intr-o noua „the great depression” care stim cum se incheie / rezolva, doar avem exemplul istoriei :).

    Reply
  • Virgil
    Posted on 15 august 2011 at 13:43

    „The Great Depression” nu are nicio sansa de a fi reprodusa in lumea de astazi. Atunci, banii erau convertibili in aur. Acum, ne jucam de-a valoarea cu „fiat money”, economia nu se va opri nicaieri. Iata garantia actualului sistem: http://en.wikipedia.org/wiki/Nixon_shock . Criza se va manifesta printr-o hyperinflatie la nivel mondial si prin scaderea valorii reale ale unor active la cote nebanuit de mici (cum ar fi locuintele). Singurele active care isi vor pastra valoarea vor fi resursele naturale esentiale sau foarte limitate (petrol, aur). Desigur,un optimist ar putea spune ca acestea reprezinta o investitie si ca se vor aprecia continuu. In alta ordine de idei, guvernul Chinez face tot ce poate ca sa redreseze economia mondiala (sunt constienti ca depind de pietele catre care exporta si ca degeaba au crestere economica, daca intreg capitalul detinut se devalorizeaza): fac investitii din ce in ce mai mari in Europa, America si chiar in Asia si mentin creditarea la un pret ridicat pe piata interna. De asemenea, piata muncii se extinde in noi zone, invizibile pana acum: Vietnam, Mongolia, India, Africa : http://www.steelguru.com/metals_news/Jiangsu_Alcha_Aluminum_constructs_new_plant_in_Inner_Mongolia/212824.html

    Ca o consecinta deja vizibila, vom avea oameni foarte bogati(care au active si cash si se pot adapta usor) si oameni saraci, fara clasa de mijloc (cei care poate au avut cash in depozite bancare sau care au cateva proprietati, insa tot ce au avut se devalorizeaza rapid, mai ales in situatia indatorarii la nivelul unor venituri apuse, coroborata cu imposibilitatea de a lichida proprietatile).

    Iar luxul si necesitatile se for reclasifica abrupt.

    Reply

Leave a comment