Scriam in urma cu cateva zile despre pensionarii de azi si pensionarii din 2040. Adrian Nastase vine cu un raspuns pentru articolul meu aici vorbind, pe scurt, despre pensiile private si modul lor de implementare. Acest raspuns m-a stimulat sa scriu un pic despre pensiile private.

Programul pensiilor private este, in opinia mea, un proiect bun dar implementat intr-o perioada proasta si fara planificare.
In momentul in care iti asumi implementarea unui astfel de program trebuie sa gandesti in perspectiva.

De ce? Pentru ca un astfel de sistem, de contributie in paralel la doua sisteme, aduce un dezechilibru in sistemul de pensii actual.
Haideti sa privim un pic problema:

  • la momentul 0 avem X pensionari si Y platitori de taxe si impozite
  • asta inseama Sx valoare lunara de plata catre cei X pensionari si Sy incasari la bugetul de stat de la Y, pentru pensii
  • incepand din acest moment implementam sistemul de pensii private
  • din acest moment valoarea Sx va continua sa creasca, odata cu cresterea numarului de pensionari (X) dar valoarea incasata (Sy) va fi din ce in ce mai mica, odata cu marirea cotei de contributie la pensiile private

Acum, ca avem o imagine mai clara asupra implementarii, haideti sa vedem ce inseamna asta pe termen lung.
Inseamna un minim de 30 de ani in care statul trebuie sa sustina sistemul de pensii vechi, stiind ca nu vor incasa suficient incat sa acopere valoarea tuturor pensiilor pe care vor trebui sa le plateasca.

To make a long story short: ca sa implementezi un astfel de sistem iti trebuie un program de guvernare pe termen lung, iti trebuie bugete multi-anuale, iti trebuie strategii de guvernare coerente si vizionare. Si nu in ultimul rand: iti trebuie o clasa politica capabila sa duca la bun sfarsit un plan pe cel putin 30 de ani, indiferent de culoare politica, iar asta ne lipseste noua cel mai mult.

Leave a comment